de Traian Dorz Mi-ar fi plăcut şi mie să am un drum uşor, să merg prin câte cântă şi nu prin câte dor, – dar aş fi fost atuncea un pai uscat şi sec şi primul prag de flăcări n-aş mai fi-ajuns să-l trec. Mi-ar fi plăcut şi mie să strâng, în loc să dau, să cânt, în loc să sufăr şi-n loc s-alerg, să stau; – atunci viaţa asta aş fi trăit uşor, dar cum mi-ar fi fost oare când aş fi-ajuns să mor? O, slavă Ţie Doamne, că-n viaţă mi-ai făcut mai mult de lacrimi parte decât de drum plăcut, că n-am zburat prin cântec, ci m-am târât prin plâns, c-aşa m-ai dus prin toate, la Sânu-Ţi drag mai strâns.