Lumina veşniciei noastre

de Traian Dorz

Lumina veşniciei noastre,
de mări de slăvi înconjurat,
Iubitul sufletului nostru,
Iisus , fii binecuvântat!

Tu ne-ai umplut întregul suflet
cu-atât belşug de cer, încât
nici ochii ce ne râd prin lacrimi,
nici graiul nu pot spune cât.

Din ce lumină orbitoare
ai scos lumina pusă-n noi,
de poate-ncape-atâta slavă
în nişte bulgări de noroi?

Cu ce măsură minunată
în inimi ne-ai putut turna
iubiri, cum n-am putut cunoaşte,
simţiri, cum n-am putut visa?

Din ce necunoscute ceruri,
din ce adânci nălţimi de rai,
atâtea noi lumini şi haruri,
şi noi comori mereu ne dai?

Prin ce putere neştiută
Tu noi şi noi puteri ne-aduci
de-avem cu-atât mai multă pace,
cu cât purtăm mai multe cruci?

De-atâta sfântă măreţie
ce-n noi, Iisuse-ai coborât,
cât nu-i cântare să cuprindă,
atâta-Ţi mulţumim, atât!…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s