Mărturii din tabăra de la Şinteu

banner_tabara

“Pentru mine unul, când am auzit că se va face o tabără de revelion cu tinerii de la biserică împreună cu fratele Dan Daragiu, am fost printre primele persoane care am spus şi am fost 100% convins că o să fiu prezent în acea tabără.

Prima şi cea mai importantă precizare pe care ţin să o fac este aceea că nu regret nici un moment faptul că am ales să particip la această tabără. A fost primul an în care mi-am petrecut revelionul într-un grup de rugăciune în care se simţea prezenţa Domnului, în care ne rugam unul pentru altul şi în care am ajuns să pierdem noţiunea timpului…a fost cel mai bun mod în care puteam să îmi petrec trecerea dintre ani!

Privind acum la lucrurile care s-au întâmplat în această tabără, părerea mea personală este că au fost atât lucruri bune cât şi lucruri mai puţin bune, însă puse în balanţă, aceasta înclină în favoarea lucrurilor bune într-o mare masură. Cel mai frumos şi mai plăcut lucru care s-a petrecut acolo, a fost întoarcerea celor cinci suflete la Domnul, un lucru cu adevărat înălţător şi care m-a făcut să realizez că într-adevăr timpul petrecut în această tabără a fost un timp binecuvântat de Domnul şi un timp în care El şi-a făcut simţită prezenţa în mijlocul nostru. Printre cele cinci suflete, se aflau şi două suflete pe care eu le-am purtat în rugăciune şi mă rugam ca Domnul să lucreze în viaţa lor…erau două suflete poate mult mai morale decât mulţi dintre tinerii bisericii noastre, erau două suflete care erau la uşa mântuirii, însă care aveau nevoie de acest timp petrecut în prezenţa Domnului şi în unitate cu atâtea suflete care doreau să le adauge în rândul fraţilor şi al surorilor lor şi împreună să fie cu toţii copiii Domnului. Prin întoarcerea lor la Domnul mi s-au îndeplinit două dorinţe pe care nu credeam că la doar trei săptămâni după mărturisirea mea în apa botezului, deja Domnul să îmi arate cât este de minunat şi cât de mult contează rugăciunea în viaţa unui copil al lui Dumnezeu. Dorinţa mea pentru cele cinci suflete care şi-au predat viaţa înaintea Domnului este să nu se depărteze de la Cuvântul Său, şi Acesta să fie Cel care le călăuzeşte şi le îndrumă viaţa de-acum înainte.

Un alt lucru care m-a impersionat plăcut în această tabără a fost că am văzut unii tineri care poate nu prea şi-au vorbit înainte, decât un simplu salut sau o discuţie formală, legând adevărate legaturi unii cu alţii…printre ei mă aflu şi eu, care am reuşit să leg relaţii mult mai strânse cu unii tineri sau măcar să port o conversaţie serioasă cu alţi tineri cu care orice discuţie era privita până acum sub formă de glumă sau într-un cadru amuzant, însă niciodată într-un cadru serios. Alt lucru care pe mine personal m-a ajutat şi cred că şi pe restul tinerilor prezenţi în tabără a fost studiul făcut de fratele Dan: “Cum să faci faţă jignirii?”…a fost un studiu din care am învăţat că atunci când vrei să vii înaintea Domnului să te închini, pentru început trebuie să rezolvi problemele pe care le ai cu aproapele/duşmanul tău, pentru a te putea închina înaintea Domnului dintr-o inimă curată şi plăcută Lui şi pentru ca închinarea ta să fie una care într-adevăr să îl cinstească pe Dumnzeu (“Aşa că, dacă iţi aduci darul la altar şi acolo iţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul” – Matei 5:23-24 …”Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu” – Matei 5:8).

Am văzut rugăciuni înălţate cu foc din inimi sincere şi cred că acesta este unul dintre cele mai de preţ lucruri care au fost în această tabără, de asemenea unitatea care s-a format între tineri şi legăturile care s-au format între ei am convingerea şi credinţa că se vor păstra mult timp de-acum înainte.

O să continuu să mă rog pentru unitatea tinerilor, pentru închegarea relaţiilor dintre ei şi pentru cele cinci suflete care s-au alăturat în marea familie a Domnului Nostru Isus Hristos…”

P.P.

separator paragraf

“Ca și motto-ul nostru: “Hai și tu, că vin și eu…”, mi-am zis mie: “Hai să văd și eu cum e”. Cu greu am ajuns la Șinteu. Odată ajuns acolo, făcând inspecție prin zonă, așteptam deja să merg acasă. Dar Domnul avea alte planuri (responabilități și ceva bătăi de cap). Dar nu am timp să vă povestesc cu lux de amănunte, așa că mai pe scurt, TOTUL ERA ÎN MÂNA LUI.

Am petrecut cel mai frumos revelion din viața mea, dar nu oricum, ci în prezența Domnului și cu  voia Lui. Mulțumesc pe această cale tuturor tinerilor şi în special lui D.D. Domul să ne ajute să mai facem astfel de tabere. Deci…HAI ȘI TU, CĂ VIN ȘI EU…!”

M.E.D.

separator paragraf

“În seara în care am ajuns la Şinteu m-am simţit de două ori acasă. Nu e nevoie să mă explic de ce, căci fiecare am experimentat întoarcerea acasă cel puţin o dată în viaţă. Am fost primit cu atâta dragoste că m-au terminat de la bun început. Mi-au trebuit minute bune să-mi revin şi de data asta nu era din cauza emoţiilor…îmi primisem deja cadoul 🙂

Închinarea a fost cum m-am aşteptat, înălţătoare şi plină de bucurie, m-am uitat în jur, nimeni nu părea plictisit. Ne-am rugat laolaltă şi pe rând, credeţi că mai conta cum?..căci Dumnezeu era acolo şi pleca urechea la mulţumirile, la mărturisirile, la rugaminţile şi promisiunile făcute de copiii Săi. Îmbrăţişările, strângerile de mână prieteneşti, cuvintele de binecuvântare, au fost naturale, au venit din inimă şi nu a fost nevoie de prea mult efort; de asemenea privirea plină de dragoste când îl priveşti pe celălalt în ochi fără resentimente, îl priveşti aşa cum ţi-ai privi un frate, pentru că prin Isus suntem o familie mare. Au fost seri nemaipomenite, petrecute împreună în cântare, rugăciune, jocuri, discuţii, toate au contribuit în final la întărirea relaţiilor dintre tineri.

Dincolo de revelion şi tabără, care au fost un început frumos pentru anul 2013, Dumnezeul nostru este Unul al sfârşiturilor frumoase. Îmi doresc un 2013 al biruinţelor..aşa să ne ajute Dumnezeu!

L.S.

separator paragraf

“Sincer să fiu am fost pentru prima dată cu toţi tinerii din Marca şi m-am simţit foarte bine, chiar şi închinările mi s-au părut foarte sincere şi am simţit prezenţa şi dragostea lui Dumnezeu cum ne leagă…Am rămas cu o amintire placută, am văzut o schimbare între tinerii din Marca, o schimbare la care Dumnezeu lucrează…Le doresc multă binecuvântare şi pace…”

B.G. 

separator paragraf

Liniștea…bucuria…însuflețirea împletite cu glasuri care înalță laude prin rugăciuni și cântări au facut din zilele petrecute împreună o depășire a ceea ce este cotidian și obișnuit. Fiecare dintre noi a înțeles ceva, a dus ceva în suflet, ceva ce sperăm să rămână acolo, în adâncul inimii…liniște și bucurie. S-au auzit râsete, s-au vărsat lacrimi, s-au legat prietenii, s-au auzit glasuri care și-au cerut iertare de la cei din jur pentru ca în final fiecare să primească îmbrățișări calde și vorbe bune de la toți ceilalți, pe care sperăm că le vom păstra în inimă și în gând.

I.C.

separator paragraf

“Hmm…

tabara_sinteu_satelitLocalizarea geografică: Huta Șinteu, Bihor, România. Loc de poveste, împădurit, minunat, cu câte o căbănuță ici-colo. Cum am ajuns aici?! După multe gândiri, răzgândiri şi planuri de a pleca în altă țară dar într-un final am hotărât împreună cu încă 2 prietene că mergem pe principiul că mai bine  acolo decât singure acasă. Datorită unor circumstanţe atenuante spontane eu am mers mai repede decât ele (şi nu mi-a părut rău). În primele momente acolo eram stingheră, chiar dacă pe majoritatea celor prezenţi îi cunoşteam de foarte mult timp, mulţi dintre ei fiindu-mi verişori. Au trecut câteva ore, a trecut şi studiul biblic (care dacă tot veni vorba, la început numai gândul la el mi se părea sufocant) şi a venit momentul înălţător de părtăşie. Pfffaii! Incredibil. Atâta credinţă şi devotament cât ieşea prin intermediul lacrimilor vărsate de fete…Pot să vă spun fără a exagera că era de-a dreptul înălţător. Vroiam şi eu să pot să plâng întrucât toată lumea îmi spunea deja că sunt o insensibilă (nu plângeam niciodată), că nu am suflet, că îs prea rece etc. Vroiam şi eu căldura şi credinţa rugăciunilor celor care erau acolo în mijlocul covorului atât de solicitat pe toată perioada şederii noastre. Încă o rugă, apoi alta şi alta şi alta. Voinţa mea aproape că a capitulat. Aproape! Mai aveam nevoie de un ultim imbold şi mi-l doream atât de mult încât eram invidioasă pe toţi cei de acolo.

Ziua a doua a început în forţă, cu un sentiment accentuat de optimism, pace, lumină, la bucătărie, pe echipe toată lumea super voioasă. Ok, mă aşteptam la orice pentru această a doua zi. Şi iată că a venit şi momentul covorului “magic”. Am căzut toţi cei puţini rămaşi pe genunchi şi ne-am rugat pentru unul, pentru altul. Iar când ultima rugăciune s-a terminat simţeam că ultimul imbold necesar era acolo, urma doar să mă prindă de mână şi să mă ducă acolo în mijloc. Şi aşa a şi fost. M-a tras de mână prin intermediul unui băiat binecuvântat de Dumnezeu, căruia ţin să-i mulţumesc şi pe această cale. Eram efectiv ca un trofeu de vânatoare 🙂 şi fratele D.D. i-a spus lui că el trebuie să fie cel care ne conduce în această rugăciune. Am simţit foarte fin cum toate mâinile gingaşe mă ating din toate unghiurile spre a mă sprijini. A fost momentul în care inima mea insensibilă, rece, de piatră sau de gheaţă şi-a dat drumul. Şi eram bucuroasă că puteam să plâng, să vărs lacrimi care până acum erau blocate în mine datorită fricii cauzate de sentimentul de vulnerabilitate de care eram terifiată. Şi m-am deşteptat zâmbind. Şi nu ştiam de ce. Da` era bine, era fain, era lumină, era curat, era pace, eram mai sus decât linia de plutire, era divin. După cum am spus, dar după cum nimeni nu s-a aşteptat am fost “trofeul de vânătoare” al acelei seri. Concluzie: superb.

În următoarea zi au venit şi fetele cărora le-am povestit în prealabil, cu oarecare ezitări “ce-am păţit”. Reticente, se îngrădeau oarecum de ceea ce parcă urma. Prima dintre ele copleşite de atâta emoţie a căzut “la datorie” rapid. A fost ca un fulger. A doua la fel dar parcă nu-mi venea să cred…Şi le-am întrebat în cameră: Voi aţi zis chestiile alea că aşa aţi simţit sau că aşa aţi ştiut că trebe? Şi fără ezitări mi-au spus că aşa au simţit! Super!
Era atâta linişte interioară încât aveam sentimentul că nici dacă mă duc în cel mai zgomotos oraş din lume, nu voi putea fi tulburată sau perturbată de la incredibila mea stare pe care nu am mai avut-o până atunci. Concluzie: nu mai vroiam să plecăm de acolo. Am legat prietenii pe care nu credeam că o sa le legăm. Am trăit în adevăratul sens al cuvântului. Am fost binecuvântaţi, am primit semne dacă am cerut, am primit daruri, am avut altă viziune asupra lumii. Am simţit că Cel despre care toată lumea vorbeşte (de bine sau de rău) a coborât acolo pe covor în mijlocul nostru. Am primit pace, am primit linişte, am fost schimbaţi (cel puţin eu).
Le mulţumesc tututor, în special lui D.D., B.B., I.P., C.B., E.G. care au mijlocit pentru noi. Nu este nevoie să mă semnez întrucât toţi cei care au fost prezenţi îmi vor recunoaşte mărturia. Mulţumesc pentru înţelegere.”

separator paragraf

“La început mi s-a părut că o să fie cam lung timpul, n-am dat multe şanse că o să mă duc, nu îmi pare rău că am fost. Cu ce am rămas? Cu o febră musculară de la vase şi admiraţia celorlalţi 🙂 Mi-a plăcut foarte mult tot ce a fost. A fost un timp care cred că nu puteam să-l petrecem mai bine într-un alt loc.”

R.C.

separator paragraf

“Când am mers în tabăra asta am crezut că ce mult va fi o săptămână dar deja duminică am realizat că mai avem 2-3 zile şi plecăm acasă. În seara în care au fost părinţii, am văzut că este unitate între noi şi am văzut unii părinţi intrând în discuţie cu alţii cu care înainte abia dacă se salutau. La studiul despre jignire mi-am dat seama că de multe ori am jignit pe cineva fără să-mi dau seama şi că el se simte prost pentru ceea ce am spus. Am învăţat cum să remediem situaţia şi când facem acest lucru cel mai important e să-i arătăm celuilalt, pentru că altfel nu putem merge mai departe şi nici rugăciunile nu ne sunt ascultate.”

A.P.

separator paragraf

“Revelionul…moment în care cei mai mulţi dintre noi privim în urmă, cu sau fără regrete, fără a mai putea schimba ceva, dar mai ales moment în care fără să ştim dacă va mai fi un mâine ne gândim la ţeluri, teme şi scopuri ce trebuie atinse în anul care stă să înceapă. Ei bine,  eu am avut foarte bine conturată lista pentru 2013 înainte de a merge în tabără, zic “am avut” pentru că odată cu participarea (pe durată scurtă ce-i drept), am mai adăugat pe lista mea un cuvânt, şi anume iertare. Când în seara de 1 ianuarie, din faţă, fratele D.D. a început să vorbească de iertare, eram convinsă că nu e pentru mine, am prieteni, şi întodeauna am iertat când mi-au greşit, însă când a trebuit să stăm acolo cu capetele aplecate să ne rugăm să medităm,  a început o listă lungă de nume, de cuvinte şi fapte care parcă apăsau mai greu acum (în timpul rugăciunii) decât atunci când au fost aruncate către mine. Da…nu am ieşit în faţă la chemare deşi aveam o listă aşa lungă de persoane la care nu am îndrăznit niciodată să mă duc să le zic că mi-au greşit, că încă îi văd prin greşelile lor. Pare aşa absurd când te gândeşti “cum să merg să zic la cutare că mi-a greşit şi că îl iubesc şi l-am iertat? Oricum vorbim, suntem prieteni şi totul pare ok”.  Da “pare” şi eu mi-am dat seama că e cam apăsător “pare” şi ce bine ar fi dacă nu ar exista acest “pare”, sună mult mai frumos TOTUL E OK. Acum pe lângă faptul că am petrecut un timp atât de minunat cu tinerii din Marca, nu doar am adăugat cuvântul IERTARE pe o listă ci vreau să fie o faptă.”

A.T.

separator paragraf

“Treceam printr-o perioadă dificilă şi m-am gândit că tabăra asta o să mă ajute să trec peste şi oarecum îndemnată chiar de logo-ul taberei “Hai şi tu că vin şi eu” am zis că e un lucru bun. Până la urmă Domnul a lucrat şi acolo, m-am apropiat mai mult de persoane cu care nu aveam nimic în comun şi faţă de care aveam anumite prejudecăţi care mă împiedicau să le privesc aşa cum vrea Domnul să le privesc, să nu le privesc prin ochii mei ci prin ochii Lui. Am reuşit să fac lucrul ăsta, să dau prejudecăţile la o parte, să nu mai fiu pe linia de plutire, ci să fiu acolo la înălţime, să fiu protejată de Domnul mereu.”

L.L.

separator paragraf

“În această tabără am simţit dragostea dintre tineri şi unitatea şi asta m-a făcut să zâmbesc şi să mă bucur în Domnul cu toţi. M-am bucurat să acompaniez cu chitara şi să mă bucur în închinare. Din cursul care a fost prezentat, am învăţat că trebuie să ştiu cum să-i iert pe cei care mi-au greşit.”

L.D.

separator paragraf

“Am zis că mă duc în tabăra că măcar dacă o să fie ca serile de tineret, tot e mai mult Cuvânt, tot mă îndeamnă mai mult să ma apropii de Domnul decât dacă stau acasă. Mă bucur că am avut momente în care chiar am simţit prezenţa Domnului şi sper să fie aşa şi de-acum înainte, tot timpul, nu doar într-o tabără sau la o conferinţă, aşa cum va fi  “back to real life”. La studiu am învăţat şi eu să ii iert pe alţii care m-au rănit, dar sunt şi eu genul de persoană care loveşte pe alţii şi răneşte, am fost închisă faţă de multe persoane şi ştiu că nu e bine. Mă bucur că am fost în tabără, a trecut timpul foarte repede şi pentru asta îmi pare rău.”

M.C.

separator paragraf

Îl cunoşteam pe Dumnezeu încă din copilărie. Nu era de ajuns doar să-l cunosc, doream mai mult. Am început să merg la biserică şi să-l caut în rugăciuni. Credeam că doar la aceste lucruri se rezumă Lucrarea Lui Dumnezeu. Ceva lipsea în legătura mea cu El. Această tabără mi-a dat şansa să-mi privesc sufletul care era prea împietrit şi nu vedea că Dumnezeu dorea să lucreze în mine. Hristos nu obligă pe nimeni să fie creştin ci doar ne avertizează prin Biblie care sunt consecinţele nerespectării Ei. Chemarea din acea seară a dat roade iar sufletul meu s-a deschis spre a auzi Cuvântul Lui şi spre a-l împlini. Am reuşit să învăţ că aşa cum ne iartă Dumnezeu de fiecare dată când greşim aşa ar trebui să ne iertăm şi noi semenii. Isus ne oferă dragostea Lui şi este mereu preocupat de noi. În concluzie, se cuvine ca şi noi să mai lăsăm lucrurile lumeşti şi să ne pregătim ca la a doua venire a Lui să luăm parte la Nuntă împreună cu cele cinci fecioare înţelepte care au avut untdelem în candelele lor.

“Şi aceasta este porunca Lui: ca să credem întru numele lui Isus Hristos, Fiul Său şi să ne iubim unul pe altul precum ne-a dat porunca “ (1 Ioan 3:23).

C.C.

separator paragraf

…o tabără aparte…aşa aş putea descrie în câteva cuvinte ceea ce s-a organizat la Şinteu. În această tabără am avut parte de o regăsire a fiinţei mele şi chiar dacă nu ştiam ce va fi, a fost mai mult decât îmi puteam imagina. Iniţial credeam că îmi va fi greu să-mi arat şi să-mi exprim sentimentele faţă de ceilalţi însă Domnul m-a ajutat să mă deschid şi astfel am putut să mă eliberez de o parte din emoţiile negative pe care le-am cărat cu mine din trecut. După această experienţă nu pot să zic că m-am întors complet schimbată însă ştiu că undeva acolo schimbarea a început şi mai ştiu că e nevoie de timp pentru ca Domnul să înceapă să lucreze la “modelarea” gândirii mele şi a sufletului meu. Sunt foarte recunoscătoare faţă de toţi cei cu care am fost în tabără şi mă rog că Domnul să vă îndeplinească  toate dorinţele. În cazul meu una deja s-a îndeplinit şi anume aceea de a vă cunoaşte pe voi aşa că nu pot să zic altceva decât: Mulţumesc!

L.D.

separator paragraf

Hai și tu că vin și eu…poate nu cel mai bun slogan pentru o tabără, mai ales că pe la noi se obisnuiește să întrebi înainte: “Cine mai vine? Că poate dacă îmi plac persoanele, dacă ne înțelegem bine, mă duc și eu.” Și totuși, de data asta a funcționat.

De ce? Poate pentru că ne-am rugat mult pentru ca această tabără să fie posibilă, poate pentru mâna de oameni care și-a dorit să găsească acolo părtășie, creștere spirituală și mai ales să ajute la unitate între tinerii bisericii. Poate pentru că Dumnezeu s-a uitat la cei ce eram adunați acolo, i-a plăcut ce a văzut, și S-a bucurat împreună cu noi la fiecare rugăciune spusă dintr-o inimă curată, la fiecare cântare înălțată sincer spre El, la fiecare predare și rededicare…

Au fost multe lucruri frumoase ca să poată fi cuprinse în scurta mea descriere. M-am bucurat de fiecare care a fost prezent acolo de la început, de duminică sau doar în seara cu părinții sau de Rev. Dar cel mai mult, am mulțumit că nu s-a terminat acolo, ci a fost doar o continuare a ceea ce am experimentat în cadrul serilor de tineret în ultimele luni, și un nou început pentru anul ce ne stă în față.

De ce a fost totul posibil? Singurul Căruia trebuie să Îi fie aduse mulțumiri este Dumnezeu, care a îngăduit și a făcut toate lucrurile posibile, care a fost cu noi, ne-a ajutat, și mai mult de atât, ne-a promis că nu ne lasă, ci ne va călăuzi în continuare cât timp vom sta aproape de El.

I.P.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s