Seara în care am atins cerul…

…şi l-am adus pe Dumnezeu pe pământ între noi.

Trecuse binişor de 8 seara când îndrăzneam timid, pentru început, să batem la porţile Tronului. Fuseserăm învăţaţi, chiar dacă nu explicit, că Dumnezeu nu primeşte audienţe şi în afara orelor de program, între 9 şi 12 sau de la 3 la 5 în duminicile noastre de toate zilele. Am fost surprinşi şi aproape luaţi  pe nepregătite atunci când Îngerul de la poartă ne-a spus că Împăratul ne aştepta deja, nepărând deloc deranjat, el, îngerul, de faptul că a căzut de serviciu tocmai sâmbăta seara. Pentru început I-am auzit doar glasul pentru că, avea să ne explice ghidul nostru celest, rareori în ultima vreme se mai deranja să se şi arate, obişnuit şi plictisit şi El de rugăciunile apatice ale celor răscumpăraţi sau de laudele lor rostite doar de pe vârful buzelor.

I-am simţit satisfacţia din glas în timp ce ne spunea că ne-a văzut sinceri şi flămânzi după El în acea seară. Câţiva tineri au început să strige după îndurare şi acela a fost momentul când Împăratul a început să deseneze pe obraji cu degetul Său răcorit de lacrimile lor. M-am dus mai aproape de Tron şi am crezut că o să-I fur o privire, dar lumina ce venea dintr-acolo era mult prea mare. Mi-a spus să le zic tuturor că oricum am ajuns mai aproape decât de obicei şi că am putea să ne mulţumim cu atât. Am privit la chipurile tinere strălucind de sclipirile de cer şi am înţeles că nu vor pleca de acolo doar cu atât. Că nu se vor mulţumi doar cu o frântură de rai. Unul dintre ei era copleşit de puterea Duhului în timp ce se minuna de Lumina ce-o văzuse. Era aceeaşi strălucire ce o învăluise săptămâna trecută pe o tânără în aceeaşi încăpere. Eram gata să-I spun asta, vibrând de emoţie, în timp ce-mi căutam cuvintele când…mi-a şoptit că a înţeles.

De-acum se hotărâse să nu ne mai vorbească doar din spatele perdelei. Era fericit că am atins cerul, aşa că S-a lăsat convins…Avea de gând să vină personal. Acolo, între noi. Era 11:30 şi aproape…mâine. Şi nimeni nu voia să plece. Nici măcar El. Se pregătise să rămână şi duminică…

Dan Daragiu

4 responses to “Seara în care am atins cerul…

  1. Simt indemnul sa va spun ca asta ii doar inceputul, indrazniti sa cereti mai mult de la Tatal..pt ca El vrea sa se descopere mai mult..El vede ca sunt multe suflete in biserica din Marca ce tanjesc dupa El si vrea sa le umple golul din inima cu prezenta Lui. Cereti in continuare transformare si cereti ca Duhul Sfant sa locuiasca in voi si sa se manifeste prin voi. Lasati-L sa lucreze si nu-L opriti. Dumnezeu vrea sa trezeasca biserica din Marca prin tineri, pt ca sunt doritori sa cunoasca mai mult. Domnul iubeste mult biserica din Marca si are planuri mari cu ea si prin ea. Va port in rugaciune in continuare si cred din tot sufletu ca Tatal isi va continua lucrarea inceputa si se va arata in toata splendoarea Sa tuturor celor care cred si isi doresc schimbare. va iubesc mult si ma rog ca Dumnezeu sa va binecuvinteze pe fiecare in parte!!!

  2. Înainte de comentariu, am să mă prezint puțin. Sunt Lucian Ciupe, mă trag din Zalău și sunt fiul lui Ioan Ciupe, cel care a pictat în vremea când eram copil baptistierul de la Marca (nu îmi dau seama din poze dacă a rămas pictura veche sau nu, au trecut cam mulți ani). Am prins o vreme când Marca și Zalăul aveau legături destul de strânse (a se citi că băieții voștri le căutau pe fetele noastre). Am câteva amintiri frumoase de prin Marca.

    Prin fr. Dan am ajuns să aud și acum să văd și eu ce se mai întâmplă printre tinerii de la Marca. Un cuvânt de încurajare… De timpuriu în viață Domnul mi-a arătat limpede că FIECARE GENERAȚIE DE CREDINCIOȘI TREBUIE SĂ-L CUNOASCĂ ȘI SĂ-L FACĂ CUNOSCUT PE DUMNEZEU GENERAȚIEI LOR. Părinții noștri au făcut aceasta pentru generația lor, noi trebuie să facem aceasta pentru generația noastră. Nu vă mulțumiți cu surogate de Dumnezeu: căutați-L pe Dumnezeu Însuși! El va face o lucrare măreață în această generație prin toți cei care Îl iubim pe Cristos într-atât încât să devenim ca El și să trăim ca El în viețile noastre obișnuite. Ucenicii Domnului au fost la început și sunt și astăzi nimic mai mult decât OAMENI OBIȘNUIȚI CARE URMEAZĂ UN DOMN EXTRAORDINAR. Nu comemorăm un erou mort ci slujim un Domn viu!

    • Frate Lucian, ne bucurăm să auzim de tine şi de amintirile plăcute legate de Biserica din Marca. Clădirea nouă a bisericii a fost inaugurată în anul 1991 şi de atunci pictura a rămas neschimbată, deci nu poate fi vorba despre alta 🙂
      Relaţiile bisericii noaste cu Zalăul se mai păstrează încă, cel puţin în rândul tinerilor. Am fost la nenumărate întruniri de tineret şi am chemat tinerii din Zalău la evenimentele noastre. Vorbesc la general pentru că e vorba de 2 biserici din Zalău cu care am avut legături şi sperăm sa fie la fel de strânse şi pe viitor, Biserica Speranţa şi Biserica Golgota.
      Vă doresc har şi binecuvântări de la Domnul Dumnezeu şi vă aşteptăm să ne faceţi o vizită când sunteţi în zonă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s