Moş Lambe şi criza

În satul de la Dunăre, locul în care s-a născut mama mea, Moș Lambe nu are telecomandă. Un Goldstar vechi, cu diagonala mică, trimis de băiatul lui din Bucureşti, prin ’92, nu prinde Realitatea. Și nici Antena 1 sau Pro TV. Ultima oară când a fost pe TVR, Andreea Marin încă nu născuse, iar surprize se mai produceau încă. De-atunci, însă, singura surpriză pentru el a fost că baba lui s-a prăpădit. Așa a rămas setat și televizorul lui pe Etno. Ea mai asculta „populară”, el însă, nu s-a dat niciodată în vânt după muzici. De coborât din pat, o face tot mai rar, si-atunci doar dacă-i musai. Când se aşază la loc, uită de fiecare dată să deschidă televizorul. Altfel, „înnegrește” zilnic paginile Bibliei sale cu litere mari. Când eram copil şi-l întrebam ceva, nu-mi răspundea direct. „Spune-aicea tot, citește și află!”, mă-ndemna, fără să-și dezlipească ochii din carte. Mama îmi povestea că niciodată nu a fost altfel. Deși îi este rudă, Nea Haralambie, Moșu’, cum îi spuneam noi, părea mai degrabă ursuz decât vesel și volubil. Îl respectam pentru că îl găseam mai mereu citind și asta îmi spunea mie că e intelectual. Despre criza financiară nu a auzit. Știa că „are să vie”, că scrie în Carte, dar nu credea că o s-o apuce și el. „Pe mine mă doare altă criză, băiete. Uite, ce e mai rău e că e criză spirituală. Asta mă face să mă frământ. Că de șomaj și disponibilizări am mai auzit io, și am trecut peste ele. Trec ele şi astea, oți trăi și-oți vedea, dar apropiați-vă mai mult de Domnul că asta e criză, nu aia de la televizor. Cât și când ne mai rugăm, ce experiențe mai avem cu Dumnezeu, nu vede nimeni? Mă mir că p-astea nu le-ați observat că doar aveți televizor”, mi-a mai aruncat ușor ironic, împingându-și grăbit ochelarii pe nas.

Am plecat de la Moșu’, vorbind singur. Nu-mi făceam griji pentru economiile mele, că sunt destul de sigure – lipsesc cu desăvârșire – dar tăvălugul știrilor din ultima vreme, cu iz apocaliptic, începuseră să-mi dea și mie de gândit. Uzinele și fabricile își trimit oamenii acasă cu promisiunea că îi vor chema înapoi, după ce trece valul. Băncile apelează, în disperare de cauză, la creditori scumpi pentru a se redresa, reevaluând, în mod abuziv ratele și dobânzile celor pe care i-au împrumutat. Finanțiștii constată și prevăd colapsuri economice chiar și în cele mai stabile, până acum, economii mondiale. Iar clienții firmei noastre dau din umeri când e vorba să ne plătească facturile restante. O vreme n-am făcut legătura. O criză, așa cum este ea definită în DEX, este „o perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări care se manifestă în societate”, şi ar trebui să treacă la fel de repede cum a şi apărut. Iar asta mă mai liniştea. Apoi, am văzut că nu trece, ci se agravează, şi atunci am înţeles. Problemele economice mondiale nu sunt întâmplătoare. Prin manipularea pe scară internațională a banilor – crize regizate inteligent, urmate de reabilitări temporare, apoi de crize și mai severe, banii se adună, la nivel mondial, din ce în ce mai mult în mâinile câtorva magnați. În acest timp tot mai multe națiuni sunt în pragul falimentului (vezi cazul Ungariei ori al Greciei și, mai nou, chiar dacă nu la fel de grav, cazul Elveției) și sunt obligate să-și predea controlul economiilor lor în schimbul împrumuturilor externe. „Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbe 22:7). Banca Mondială și FMI, principalii „creditori-salvatori” ai lumii devin astfel stăpâni pe economiile bietelor țări ajunse la ananghie. Pe măsură ce situația se înrăutățește, instabilitatea economică pe piața monetară a lumii va fi și mai evidentă, iar economiile principalilor jucători mondiali – SUA, Japonia, Marea Britanie, Rusia, Germania – vor cunoaște fluctuații nemaiîntâlnite. Când se vor întâmpla toate acestea, oamenii vor căuta un salvator. Unul din președinții Adunării Generale a ONU, Paul Henri Spaak, spunea odată: „Ceea ce dorim este un om de o asemenea capacitate, încât să inspire devotamentul tuturor oamenilor şi să ne scoată din mlaştina economică în care ne scufundăm. Trimiteți-ne un astfel de om și, fie că este Dumnezeu, fie că este diavol, îl vom accepta”. N-o să mai mire pe nimeni că exact așa va face lumea. Oamenii vor căuta un supraom care să le aducă stabilitate și prosperitate, iar Antihristul va apărea pe scena lumii într-un astfel de moment, părând că va rezolva aceste probleme. Oamenii îl vor ovaționa și vor accepta cu bucurie conducerea sa și noul său sistem economic revoluționar. El îi va „salva” din ruina financiară, în care el însuşi i-a condus, iar planul său va avea succes. Pentru un timp.

Cât despre noi, care ştim că aceste lucruri or să se întâmple, cel mai bun lucru pe care îl avem de făcut este să studiem Scriptura ca să vedem ce este scris despre instaurarea dictaturii mondiale a Antihristului şi a altor evenimente din „vremurile de pe urmă”. Astfel, nu vom fi luaţi prin surprindere, nici nu vom putea fi păcăliţi să-l urmăm. Domnul Isus spune:„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi înspăimânte. Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți” (Ioan 14:27,29). Îl înțeleg acum pe Moș Lambe. El observase mai bine adevărata criză, și fără TV sau internet. Și, pentru că ține de noi, putem face mai mult să nu se adâncească. Ajuns acasă, dau drumul la ştiri: „Cei 3.300 de salariați de la Oltchim nu și-au mai primit salariile de mai bine de 3 luni; Barack Obama a recâștigat alegerile din SUA”. Brrrrr! Mai bine citesc ceva.

Dan Daragiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s